Partea care așteaptă un telefon pe drumul spre casă și partea care vrea o seară liniștită se întâlnesc în fiecare zi. Multe cupluri stabilesc în ce zile vine un rând scurt și în ce zi vine un telefon.

Cum amândouă părțile trec pe ocolite ce simt, prin grijă, partea aceea e comodă de ambele părți, însă, fiindcă distanța amestecă apropierea cu spațiul liber, scena asta cere puțin mai mult efort.

Un ceas care pornește imediat ce inima s-a hotărât și un ceas care merge doar cât s-a confirmat atârnă unul lângă altul. La aceeași decizie, «hai acum» și «hai să mai vedem puțin» ajung în aceeași seară unul lângă altul.

Fiindcă viteza amestecă pasul lung cu pasul care verifică, e nevoie de puțin mai mult efort.

«Hai să vorbim acum» și «hai să vorbim după ce dormim» ies în aceeași noapte. Multe cupluri anunță întâi în ce zi se revine la subiect și petrec noaptea aceea fiecare pe cont propriu.

Fiindcă nodul amestecă limpezitul pe loc cu limpezitul după răcire, e nevoie de puțin mai mult efort.

Viteza viitorului și partea de timp a fiecăruia se desenează diferit. Când fiecare își scrie agenda separat și se pornește de la căsuțele care se suprapun, tabloul se strânge mult mai ușor.

E tabloul unei case în care încap și seara de stat împreună, și seara de stat pe cont propriu, și noaptea care limpezește pe loc, și noaptea care vine după răcire. În același living curg alături două seri cu viteze diferite.